Am găsit în ultimele săptămâni foarte multe bloguri noi, pe care nu mai intrasem niciodată până acum. Nu cred că am mai zis până acum, dar încerc să vizitez mai multe bloguri active È™i să renunÈ› la “prietenii” care s-au lăsat de meserie. ÃŽntâi să ne uităm la calitate È™i mai apoi la cantitate, zic.

Pe aproape fiecare blog vizitat, pe lângă paginile despre, contact, blogroll am mai observat o pagină nouă numită “wishlist”. Pe această pagină se găsesc informaÈ›ii preÈ›ioase. ÃŽn general, ceea ce-È™i doreÈ™te proprietarul blogului de la anul curent, de la blog, de la vizitatori, părinÈ›i, iubit È™i aÈ™a mai departe. ÃŽn prea puÈ›ine cazuri am observat că sunt trecute  titluri de cărÈ›i, locuri frumoase care probabil că urmează să fie vizitate sau pur È™i simplu planuri de viitor.

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu oamenii care au trecut pe blog un wishlist , dar mi se pare penibil să-ți faci o asemenea listă în care să scrii toate lucrurile materiale pe care ți le dorești, și la sfârșit mai menționezi că până la urmă sănătatea este cea mai importantă. E ca și cum eu aș face o pagină separată, aș scrie că îmi doresc o mașină, un dslr, un telefon care încă nu a apărut pe piață și un apartament doar pentru mine, și le-aș arăta părinților această pagină mirifică. În plus, cred că le-aș da și un carnețel ca să-și noteze toate chestiile astea.

Am scris articolul acesta atât de revoltată când am văzut pe blogul unei domnișoare un wishlist.  În această lista cu lucruri pe care ea și le dorea foarte mult erau trecute cosmetice cu duiumul, poșete, pantofiori (era trecută și măsura) și în plus, la fiecare produs avea link cu site-ul sau magazinul unde se găsește fiecare produs in parte. Asta probabil pentru a le ușura munca celor  care trebuie să se ocupe de această listă.

Să zicem că ne facem wishlist, dar totuÈ™i, să nu dăm în penibil în halul ăsta…